Cum ajung speciile invazive alogene în România?
Fiecare specie are o zonă geografică naturală în care este considerată parte a florei și faunei locale care constituie biodiversitatea regiunii. Unele specii au o arie de răspândire geografică foarte mică, în timp ce altele pot fi găsite în mai multe zone sau chiar pe unul sau mai multe continente.
Una dintre cele mai bune oportunități pentru reducerea impactului speciilor alogene invazive este în primul rând de a preveni stabilirea acestora. De aceea, trebuie să înțelegem care sunt mijloacele și rutele prin care speciile invazive au reușit să se deplaseze sau să fie deplasate în afara arealelor native.
Căile de diseminare în mediu variază considerabil în funcție de grupul de specii și de mediul înconjurător. Speciile de plante străine sunt în mare parte cultivate (de ex. în grădini, ferme, sere, grădini botanice) în timp ce speciile exotice de apă dulce sunt adesea eliberate în mod intenționat prin acvacultură sau pescuit de agrement.
Căi de introducere
Pentru speciile invazive, termenul de „cale de introducere” se utilizează pentru a descrie mijloacele prin care o specie călătorește din habitatul său natural într-unul nou.
De-a lungul timpului, oamenii au introdus specii în medii noi, în mod intenționat dar și accidental.
O cale de introducere poate fi naturală sau creată de om.
Căile naturale (de ex. adică cele care nu sunt susținute de oameni) includ vântul, curenții (inclusiv reziduurile marine) și alte forme de dispersie naturală care pot aduce specii într-un habitat nou.
În trecut, aria nativă a multor specii s-a schimbat în mod natural odată cu modificările climatice și ale reliefului, acest fenomen realizându-se foarte încet.
Căi antropice (create sau mijlocite de oameni) sunt cele create sau consolidate de activitatea umană. Problemele actuale cauzate de speciile invazive sunt în mare parte provocate de mișcări nefirești ale speciilor în care o plantă, insectă, animal sau un organism infectat este deplasat în afara zonei sale naturale, într-o zonă sau ecosistem în care nu ar putea ajunge singur. Activitatea umană a fost și rămâne în prezent, principalul mijloc prin care speciile noi intră în România.
Speciile alogene invazive intră în România într-o mare varietate de moduri. Unele sunt introduse intenționat pentru a fi utilizate în agricultură, silvicultură, acvacultură, horticultură sau în scopuri recreative, fie chiar ca animale de companie și plante de grădină sau ca agenți de biocontrol.
Alte specii au intrat în România în mod neintenționat, fie ca contaminanți ai altor mărfuri (de ex. semințe de buruieni în amestecuri de furaje pentru animale) sau ca „pasageri clandestini” și „autostopiști” la bordul navelor sau echipamentelor.
În mediul marin, majoritatea speciilor exotice intră în România în mod involuntar ca „pasageri clandestini”, în apele de balast ale navelor fie agățate pe nave.
Căi de introducere a speciilor acvatice:
Au fost identificate șapte căi principale de transport al speciilor acvatice invazive.
- Transportul maritim
Multe specii au fost introduse în Marea Neagră și alte corpuri de apă prin transport. Deversarea apelor de balast și prinderea de corpul navelor au fost responsabile pentru introducerea unor astfel de specii cum ar fi scoica zebră, rapana, scoica asiatică și crabul chinezesc.
- Navigația în scop recreațional și comercial
Ambarcațiunile de agrement și cele comerciale poate contribui, din neatenție, la răspândirea speciilor invazive în apele românești. Multe dintre aceste ambarcațiuni staționează în porturile de domiciliu pentru perioade lungi de timp care permit speciilor să crească și să se acumuleze pe părțile inferioare; dacă aceste nave sunt apoi mutate intr-un port nou si neinfestat, speciile invazive pot fi introduse în aceste căi de navigație. Scoica zebră este un bun exemplu în acest sens.
- Momeala vie
Momeala vie utilizată pentru pescuit și eliberată în lacuri și râuri este responsabilă de deplasarea mai multor specii.
- Acvaristica și iazurile de grădină
Peștii și plantele nedorite pot reprezenta sursa introducerilor speciilor invazive.
- Peștii vii destinați consumului
Multe specii de pește sunt importate în direct pentru hrană. Dacă sunt eliberate în sălbăticie, unele dintre aceste specii ar putea deveni invazive.
- Introduceri neautorizate
Speciile indigene de pești au fost eliberate intenționat în corpuri de apă unde nu aparțin. În unele cazuri, aceste introduceri au cauzat prejudicii semnificative pentru ecosistemul existent.
- Canale de deviere a apei
Construcția de canale de deviere a apei au permis ca speciile să se mute în noi corpuri de apă în care nu aparțin.
Căi de introducere a speciilor terestre
Speciile invazive terestre sunt introduse și mutate în multe moduri.
- Transportul de marfă
Creșterea comerțului mondial a dus la o creștere în transporturile de mărfuri din întreaga lume – mii de containere de marfă sunt aduse în România în fiecare lună. Aceste containere conțin uneori plante vii și animale și insecte care construiesc case noi în România; acestea devin specii alogene invazive.
- Horticultura
Multe soiuri de plante de grădină și plante aromatice sunt importate în România. Deși majoritatea acestor specii nu reprezintă un risc semnificativ, unele însa da, unele specii invazive pot „evada” din grădini și cauza probleme serioase.
- Eliberare accidentală
O serie de specii terestre pot scăpa din captivitate și deveni invazive.
- Mutarea lemnelor pentru foc
Deși nu este responsabilă pentru introducerea de specii noi, unele specii invazive de insecte pot fi introduse în zone noi (neinfestate) prin transportul lemnului de foc, a brazilor de Crăciun sau a altor produse din lemn.